Plăcerea de a te trezi la ora 5

Photo by insung yoon on Unsplash

Am scris de nenumărate ori că îmi place să mă trezesc dis de dimineață. Am povestit aici că o consider o artă. Și deși uneori(de multe ori) nu îmi vine să mă trezesc când îmi sună ceasul, câteva ore mai târziu mă felicit pentru faptul că m-am ridicat din pat și mi-am început ziua la ora 5. 

Dimineața e momentul când am cel mai mult control asupra timpului meu și stării mele de spirit. Seara, după o zi lungă de muncă (și e multă muncă în ultima vreme), sunt obosit și nu mai reușesc să fac tot ce vreau. Încerc să fac cât de multe pot, dar și odihnei trebui să îi acordăm timpul necesar. Dacă aș munci zi de zi de când mă trezesc și până mă duc la somn, aș ajunge la burnout imediat. Și am ajuns acolo de câteva ori. 

(more…)

Continue ReadingPlăcerea de a te trezi la ora 5

Mi-am interzis telefonul în dormitor

Photo by Kyle Glenn on Unsplash

De vreo 4 ani mă trezesc cu noaptea-n cap. În diverse momente mi-am setat alarma la 4:30, 4:00 și chiar pentru o perioadă la 3:45.

Fiindcă n-am nici un control asupra nivelului de muncă pe care îl am în timpul săptămânii, oboseala și-a spus cuvântul încetul cu încetul și am ajuns să realizez că ora 5 este ora cea mai potrivită de trezit pentru mine în momentul de față. 

Deși sunt obișnuit să mă trezesc așa devreme (o fac de 4 ani până la urmă), mă trezesc de foarte multe ori cu multă, multă greutate. Oricând se întâmpla asta, dădeam vina pe stresul și nivelul de activitate de la muncă. Realitatea e că și eu am avut o parte din vină mai de fiecare dată.

(more…)

Continue ReadingMi-am interzis telefonul în dormitor

Cateva gânduri la început de 2021

Photo by Diego PH on Unsplash

“Sunt obosit” a devenit o mantră pentru mine. Nu știu când m-am simțit ultima oară complet odihnit. Nu îmi aduc aminte.

Pentru mine 2020 a fost un an greu. Pandemia ne-a afectat pe toți într-un mod diferit. Pentru mult timp am crezut că stilul meu de viață nu s-a schimbat chiar așa tare. Mi-am menținut ora de somn și de trezit, am încercat să fac cât de multă mișcare am putut, am citit mult. Dar mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit interacțiunea cu oamenii, face to face. Vorbesc zilnic la muncă (uneori prea mult, mi s-a spus), dar asta nu înlocuiește vorbitul față în față, să vezi omul, să-i vezi gestica, limbajul corpului, fața.

Și așa mi-am dat seama așa că de fapt mie îmi plac oamenii, mai mult decât credeam.  

(more…)

Continue ReadingCateva gânduri la început de 2021

Singur acasă. O zi perfectă.

Photo by Steven HWG on Unsplash

 

Brad de Crăciun, lumini colorate, cadouri, masă bogată, colindători, familie, lume multă și lista continuă. Asta înseamnă Crăciun pentru marea majoritate. 

Pentru mine Crăciunul înseamnă o zi ca oricare alta. O zi liberă de la muncă. 

De câțiva ani nu prea mai simt “Spiritul Crăciunului” și ultimele Crăciunuri am ajuns să le petrec singur, fiindcă nu prea îmi mai vine să bat drumul până la Botoșani doar pentru o zi. Mai adăugăm și pandemia în mixul de anul ăsta și scenariul singur acasă se scrie parcă de unul singur. 

(more…)

Continue ReadingSingur acasă. O zi perfectă.

Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit

Când eram mic am crescut lângă cimitir. Era la vreo 200 de metri de casă. Aveam ultima fântână înainte de cimitir și fiecare înmormântare se oprea cu podurile lângă poarta noastră. 

Bătrâni cărora le venise timpul, tineri duși prea devreme, oameni care și-au luat viața, oameni pierduți în băutură, oameni loviți de tren. Am văzut de toate. Mai ales vara când eram toată ziua acasă. 

Fiecare înmormântare însemna colivă gratis, așa că de cele mai multe ori mă bucuram să văd înmormântările. Primeam colaci și colivă. Eram mic și prost. 

(more…)

Continue ReadingCimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit

Curajul de a spune ce gândești

Photo by Simon Shim on Unsplash

”Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desființării totale. Voi înfrunta frica. O voi lasă să treacă peste mine, prin mine. Și, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior și voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi rămâne doar eu.” – Litania Fricii, Dune. 

Trăim într-o lume liberă? Am fost vreodată liberi sau am trăit mereu sub frica opresiunii societății în care trăim? 

(more…)

Continue ReadingCurajul de a spune ce gândești