Stories about me

Mi-am interzis telefonul în dormitor

Photo by Kyle Glenn on Unsplash

De vreo 4 ani mă trezesc cu noaptea-n cap. În diverse momente mi-am setat alarma la 4:30, 4:00 și chiar pentru o perioadă la 3:45.

Fiindcă n-am nici un control asupra nivelului de muncă pe care îl am în timpul săptămânii, oboseala și-a spus cuvântul încetul cu încetul și am ajuns să realizez că ora 5 este ora cea mai potrivită de trezit pentru mine în momentul de față. 

Deși sunt obișnuit să mă trezesc așa devreme (o fac de 4 ani până la urmă), mă trezesc de foarte multe ori cu multă, multă greutate. Oricând se întâmpla asta, dădeam vina pe stresul și nivelul de activitate de la muncă. Realitatea e că și eu am avut o parte din vină mai de fiecare dată.

(more…)

Continue Reading Mi-am interzis telefonul în dormitor

Cateva gânduri la început de 2021

Photo by Diego PH on Unsplash

“Sunt obosit” a devenit o mantră pentru mine. Nu știu când m-am simțit ultima oară complet odihnit. Nu îmi aduc aminte.

Pentru mine 2020 a fost un an greu. Pandemia ne-a afectat pe toți într-un mod diferit. Pentru mult timp am crezut că stilul meu de viață nu s-a schimbat chiar așa tare. Mi-am menținut ora de somn și de trezit, am încercat să fac cât de multă mișcare am putut, am citit mult. Dar mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit interacțiunea cu oamenii, face to face. Vorbesc zilnic la muncă (uneori prea mult, mi s-a spus), dar asta nu înlocuiește vorbitul față în față, să vezi omul, să-i vezi gestica, limbajul corpului, fața.

Și așa mi-am dat seama așa că de fapt mie îmi plac oamenii, mai mult decât credeam.  

(more…)

Continue Reading Cateva gânduri la început de 2021

Singur acasă. O zi perfectă.

Photo by Steven HWG on Unsplash

 

Brad de Crăciun, lumini colorate, cadouri, masă bogată, colindători, familie, lume multă și lista continuă. Asta înseamnă Crăciun pentru marea majoritate. 

Pentru mine Crăciunul înseamnă o zi ca oricare alta. O zi liberă de la muncă. 

De câțiva ani nu prea mai simt “Spiritul Crăciunului” și ultimele Crăciunuri am ajuns să le petrec singur, fiindcă nu prea îmi mai vine să bat drumul până la Botoșani doar pentru o zi. Mai adăugăm și pandemia în mixul de anul ăsta și scenariul singur acasă se scrie parcă de unul singur. 

(more…)

Continue Reading Singur acasă. O zi perfectă.

Adaptarea la noul normal

Aud alarma. Mă întind după telefon, și mă gândesc dacă să dau snooze sau nu. Uneori dau, alteori nu, depinde de cât de obosit sunt. E ora 5. 

Dacă am avut un somn cât de cât ok, mă trezesc imediat, nu mai am nevoie de snooze. Dacă n-a fost ok sau mă simt prea obosit, uneori las mai moțăi până pe la 5 jumate, poate 6. 

Mă ridic din pat, mă duc la baie, beau un pahar cu apă, fac patul după care îmi pornesc laptopul.

Îmi încep oficial ziua. 

(more…)

Continue Reading Adaptarea la noul normal

Curajul de a spune ce gândești

Photo by Simon Shim on Unsplash

”Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desființării totale. Voi înfrunta frica. O voi lasă să treacă peste mine, prin mine. Și, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior și voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi rămâne doar eu.” – Litania Fricii, Dune. 

Trăim într-o lume liberă? Am fost vreodată liberi sau am trăit mereu sub frica opresiunii societății în care trăim? 

(more…)

Continue Reading Curajul de a spune ce gândești

De ce scriu?

La 7 șapte ani am primit cadou de Crăciun o carte de povești, Povești nemuritoare de Petre Ispirescu. Nu știam să citesc, la școală abia făceam alfabetul, așa că a căzut pe mama și bunica să-mi aline curiozitatea, citindu-mi poveștile din carte. 

Asta doar m-a ambiționat să învăț să citesc mai repede. Nu a trecut mult timp până am început să citesc singur și am început să devorez fiecare carte ce îmi pica în mână. 

Mi-a plăcut să intru în lumea poveștilor, să devin un personaj ce trăiește în acele lumi fantastice, să fiu eu eroul care salvează prințesa de zmei sau neînfricat să confrunt armate întregi. Îmi plăcea să mă joc de-a cei trei muschetari, mă prefăceam apaș ce citea norii și urmele din iarbă, m-am transformat în Cireșar căutând legende ascunse din împrejurimile statului.

(more…)

Continue Reading De ce scriu?