Libertatea monotoniei
Mă trezesc la 5.
Workout.
Mic Dejun.
O cană de cafea.
Mă apuc să lucrez la proiecte personale.
Mă pregătesc de muncă.
(more…)Stories about me
Mi-am interzis telefonul în dormitor
De vreo 4 ani mă trezesc cu noaptea-n cap. În diverse momente mi-am setat alarma la 4:30, 4:00 și chiar pentru o perioadă la 3:45.
Fiindcă n-am nici un control asupra nivelului de muncă pe care îl am în timpul săptămânii, oboseala și-a spus cuvântul încetul cu încetul și am ajuns să realizez că ora 5 este ora cea mai potrivită de trezit pentru mine în momentul de față.
Deși sunt obișnuit să mă trezesc așa devreme (o fac de 4 ani până la urmă), mă trezesc de foarte multe ori cu multă, multă greutate. Oricând se întâmpla asta, dădeam vina pe stresul și nivelul de activitate de la muncă. Realitatea e că și eu am avut o parte din vină mai de fiecare dată.
(more…)Cateva gânduri la început de 2021
“Sunt obosit” a devenit o mantră pentru mine. Nu știu când m-am simțit ultima oară complet odihnit. Nu îmi aduc aminte.
Pentru mine 2020 a fost un an greu. Pandemia ne-a afectat pe toți într-un mod diferit. Pentru mult timp am crezut că stilul meu de viață nu s-a schimbat chiar așa tare. Mi-am menținut ora de somn și de trezit, am încercat să fac cât de multă mișcare am putut, am citit mult. Dar mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit interacțiunea cu oamenii, face to face. Vorbesc zilnic la muncă (uneori prea mult, mi s-a spus), dar asta nu înlocuiește vorbitul față în față, să vezi omul, să-i vezi gestica, limbajul corpului, fața.
Și așa mi-am dat seama așa că de fapt mie îmi plac oamenii, mai mult decât credeam.
(more…)Singur acasă. O zi perfectă.
Brad de Crăciun, lumini colorate, cadouri, masă bogată, colindători, familie, lume multă și lista continuă. Asta înseamnă Crăciun pentru marea majoritate.
Pentru mine Crăciunul înseamnă o zi ca oricare alta. O zi liberă de la muncă.
De câțiva ani nu prea mai simt “Spiritul Crăciunului” și ultimele Crăciunuri am ajuns să le petrec singur, fiindcă nu prea îmi mai vine să bat drumul până la Botoșani doar pentru o zi. Mai adăugăm și pandemia în mixul de anul ăsta și scenariul singur acasă se scrie parcă de unul singur.
(more…)Adaptarea la noul normal
Aud alarma. Mă întind după telefon, și mă gândesc dacă să dau snooze sau nu. Uneori dau, alteori nu, depinde de cât de obosit sunt. E ora 5.
Dacă am avut un somn cât de cât ok, mă trezesc imediat, nu mai am nevoie de snooze. Dacă n-a fost ok sau mă simt prea obosit, uneori las mai moțăi până pe la 5 jumate, poate 6.
Mă ridic din pat, mă duc la baie, beau un pahar cu apă, fac patul după care îmi pornesc laptopul.
Îmi încep oficial ziua.
(more…)Curajul de a spune ce gândești
”Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desființării totale. Voi înfrunta frica. O voi lasă să treacă peste mine, prin mine. Și, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior și voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi rămâne doar eu.” – Litania Fricii, Dune.
Trăim într-o lume liberă? Am fost vreodată liberi sau am trăit mereu sub frica opresiunii societății în care trăim?
(more…)