Adaptarea la noul normal

Aud alarma. Mă întind după telefon, și mă gândesc dacă să dau snooze sau nu. Uneori dau, alteori nu, depinde de cât de obosit sunt. E ora 5. 

Dacă am avut un somn cât de cât ok, mă trezesc imediat, nu mai am nevoie de snooze. Dacă n-a fost ok sau mă simt prea obosit, uneori las mai moțăi până pe la 5 jumate, poate 6. 

Mă ridic din pat, mă duc la baie, beau un pahar cu apă, fac patul după care îmi pornesc laptopul.

Îmi încep oficial ziua. 

(more…)

Continue Reading Adaptarea la noul normal

Curajul de a spune ce gândești

Photo by Simon Shim on Unsplash

”Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desființării totale. Voi înfrunta frica. O voi lasă să treacă peste mine, prin mine. Și, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior și voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi rămâne doar eu.” – Litania Fricii, Dune. 

Trăim într-o lume liberă? Am fost vreodată liberi sau am trăit mereu sub frica opresiunii societății în care trăim? 

(more…)

Continue Reading Curajul de a spune ce gândești

De ce scriu?

La 7 șapte ani am primit cadou de Crăciun o carte de povești, Povești nemuritoare de Petre Ispirescu. Nu știam să citesc, la școală abia făceam alfabetul, așa că a căzut pe mama și bunica să-mi aline curiozitatea, citindu-mi poveștile din carte. 

Asta doar m-a ambiționat să învăț să citesc mai repede. Nu a trecut mult timp până am început să citesc singur și am început să devorez fiecare carte ce îmi pica în mână. 

Mi-a plăcut să intru în lumea poveștilor, să devin un personaj ce trăiește în acele lumi fantastice, să fiu eu eroul care salvează prințesa de zmei sau neînfricat să confrunt armate întregi. Îmi plăcea să mă joc de-a cei trei muschetari, mă prefăceam apaș ce citea norii și urmele din iarbă, m-am transformat în Cireșar căutând legende ascunse din împrejurimile statului.

(more…)

Continue Reading De ce scriu?

Cum am început să-mi fac mini obiceiuri

Photo by Jan Huber on Unsplash

Sunt un om simplu. Nu am idealuri mari în viața, vreau doar să mă simt liber. Să pot face ceea ce vreau eu.

Dar am multe hibe. Îmi place să mă joc, să mă uit la filme, să citesc manga sau webnovels. Și îmi place să fac asta cam mult. Și pierd controlul către viciile astea. Ajung sa nu mai fac ce cred eu că m-ar duce acolo spre libertate. Aia pe care o visez eu. 

De când mi-am început viața de adult am vrut să pot fi un om serios cu un plan în viață. Un plan de care să mă țin. 

(more…)

Continue Reading Cum am început să-mi fac mini obiceiuri

De ce mă simt obosit miercurea?

Uneori simt că miercurea este încercarea mea cea mare din timpul săptămânii. E obstacolul peste care trebuie să trec, valul ce-mi scufundă corăbiile, muntele pe care trebuie să-l urc. 

Miercurea este ziua în care în nivelul meu de energie începe să scadă și e ziua care dă tonul pentru joi și vineri. Dacă miercuri mă simt bine, joi și vineri vor fi și ele bune. Dacă miercurea sunt praf, joi și vineri voi fi la fel sau chiar mai rău. 

Încă de prin facultate am avut această senzație. Dacă luni și marți sunt energetic, voios și plin de viață, miercurea devine o muncă sisifică. 

Am dat un search pe google (m-am gândit că nu’s doar eu în situația asta) și am descoperit că e chiar un termen midweek fatigue, midweek slump și multă lume e lovită de același fenomen ca și mine(deci nu’s eu nebun). 

(more…)

Continue Reading De ce mă simt obosit miercurea?

Nimeni nu îți este dator cu nimic

Image by PublicDomainPictures from Pixabay

Asta îmi trecea în cap zilele trecute în timp ce făceam curat prin casă. 

Nu mai știu unde am auzit expresia asta, dar știu că am auzit-o undeva, nu mi-a venit mie așa dintr-o dată în cap. Poate într-un film sau am citit-o într-o carte. Dar nu asta e important. 

Important e înțelesul din spatele acestei filozofii. Că așa văd eu această frază. Ca o filozofie. 

De multe ori avem impresia că oamenii din jurul nostru, și implicit societatea, ne datorează nouă ceva. Avem această așteptare să primim ceva în schimbul existenței și activității noastre pe pământ. Un quid pro quo existențial am putea spune. 

(more…)

Continue Reading Nimeni nu îți este dator cu nimic