My philosophy

Cum facem lumea un loc mai bun?

Photo by NASA on Unsplash

“În primul rând, ferește-te să acționezi la întâmplare și fără un scop precis; în al doilea rând nu raporta acțiunile tale la altceva decât la scopul util binelui comun”

(Gânduri către sine însuși, Cartea a XII-a, 20, Marcus Aurelius). 

În Gânduri către sine însuși, Marcus Aurelius amintește de multe ori de binele comun. Și mi-am tot pus întrebarea cum aș putea să mă gândesc tot timpul la binele comun? El a fost ditai împăratul roman, asta trebuia el să facă. Dar eu? Ce treabă are binele comun cu mine?

De multe ori uităm că trăim într-o societate împreună cu alți oameni. Și uităm că acțiunile noastre au efecte, mai mari sau mai mici, în societatea în care trăim. Cu toții avem un rol, mai mare sau mai mic, dar fiecare rol e important. Niciodată nu știi cum ceea ce faci tu poate avea impact asupra altor oameni. 

(more…)

Continue ReadingCum facem lumea un loc mai bun?

Stoicismul, o filozofie a acțiunii

Photo by Lina White on Unsplash

În toamna anului trecut eram la un fel de răscruce. S-au adunat pe parcursul anului o mulțime de chestii în capul meu și simțeam că nu mai fac față la nimic. Din punct de vedere emoțional și mental eram la pământ. 

Parcă nimic nu mai funcționa. Și în acel moment de cumpănă, m-am îndreptat spre stoicisim. N-are ce să strice, mi-am zis. 

Pentru multă vreme, stoicisimul a fost ceva despre care citeam ocazional și tangențial. Prima oară am auzit de stoicism la Tim Ferris, când a început să promoveze “Tao of Seneca”, o colecție de scrisori scrise de Seneca prietenului său Lucilius. Apoi am dat peste Ryan Holiday și podcastul lui “Daily Stoic”.

(more…)

Continue ReadingStoicismul, o filozofie a acțiunii

Un prost și un tâmpit stau de vorbă.

Photo by Tamara Gak on Unsplash

“Da’ de ce vrei tu să te apuci de învățat programare? Acum la vârsta ta? Oricum o să dureze prea mult timp până înveți ceva, și n-o să te angajeze nimeni, că ești prea bătrân.”

“Da ești sigur că vrei să te apuci de slăbit? De câte ori n-ai încercat asta și nu ți-a ieșit? Mai bine bagă o pizza și stai chill acolo pe canapea”

“Cine ești tu să te asculte sau citească lumea? Ești un nimeni, nici măcar nu scrii frumos. Fii băiat cuminte și stau în banca ta”. 

(more…)

Continue ReadingUn prost și un tâmpit stau de vorbă.

Acolo unde îți stă mintea

Image by Gerd Altmann from Pixabay

Eram în duș aseară. Apa fierbinte ce îmi curgea pe umeri, spăla gândurile unei săptămâni lungi și încărcate.Iar cele care au rămas au devenit mai clare.  

Mă tot gândesc la anul viitor, la fel ca-n fiecare decembrie de altfel. Mă uit la cum a fost anul ăsta și apoi încerc să trasez o direcție pentru anul ce urmează. 

Asta făceam și aseară, în timp ce îmi frecam capul cu șampon. Mă gândeam la tot ce vreau să fac. În lista mea mentală s-au adunat multe. Prea multe. Mi-am dat seama că mai trebuie să tai. Trebuie să tai dintr-un simplu motiv. Nu voi reuși să le fac pe toate. Dar știu că voi încerca să le fac. Și această încercare va face ca totul să iasă prost. Și din tot ce vreau eu să fac se va alege nimicul. Unul prost făcut. 

(more…)

Continue ReadingAcolo unde îți stă mintea

Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit

Photo by Leonardo Yip on Unsplash

Când eram mic am crescut lângă cimitir. Era la vreo 200 de metri de casă. Aveam ultima fântână înainte de cimitir și fiecare înmormântare se oprea cu podurile lângă poarta noastră. 

Bătrâni cărora le venise timpul, tineri duși prea devreme, oameni care și-au luat viața, oameni pierduți în băutură, oameni loviți de tren. Am văzut de toate. Mai ales vara când eram toată ziua acasă. 

Fiecare înmormântare însemna colivă gratis, așa că de cele mai multe ori mă bucuram să văd înmormântările. Primeam colaci și colivă. Eram mic și prost. 

(more…)

Continue ReadingCimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit