Cum facem lumea un loc mai bun?

Photo by NASA on Unsplash

“În primul rând, ferește-te să acționezi la întâmplare și fără un scop precis; în al doilea rând nu raporta acțiunile tale la altceva decât la scopul util binelui comun”

(Gânduri către sine însuși, Cartea a XII-a, 20, Marcus Aurelius). 

În Gânduri către sine însuși, Marcus Aurelius amintește de multe ori de binele comun. Și mi-am tot pus întrebarea cum aș putea să mă gândesc tot timpul la binele comun? El a fost ditai împăratul roman, asta trebuia el să facă. Dar eu? Ce treabă are binele comun cu mine?

De multe ori uităm că trăim într-o societate împreună cu alți oameni. Și uităm că acțiunile noastre au efecte, mai mari sau mai mici, în societatea în care trăim. Cu toții avem un rol, mai mare sau mai mic, dar fiecare rol e important. Niciodată nu știi cum ceea ce faci tu poate avea impact asupra altor oameni. 

Acțiunile noastre au un scop de fiecare dată. Chiar dacă acel scop e inconștient. Doar că de multe ori, nu stăm să medităm asupra acțiunilor noastre. Acționăm instictual, copiem pe alții din jurul nostru, suntem influențați de familie, prieteni, loc de muncă, țara în care trăim și în ziua de azi sutem influențați masiv de social media.

Acționăm, acționăm, acționăm, de multe ori fără să gândim. Fără să avem un scop conștient și precis. 

La asta cred eu că se referă Marcus Aurelius când zice să nu acționăm la întâmplare și fără un scop. Să renunțăm gândirea instincuală. Să măsurăm de șapte ori și să tăiem odată. 

Și tot ce facem ar trebui să contribuie cumva la binele comun. În opinia mea, binele comun nu trebuie neapărat să fie ceva de impact major imediat în întreaga lume. Nu trebuie să aduci pacea pe pământ sau să rezolvi încălzirea globală. Dar poți să faci lucruri mici, care încet, încet să aducă un impact celor din jurul tău. 

De exemplu, ai putea să reciclezi, în loc să pui totul în același sac de gunoi. 

Sau ai putea dona hainele de care nu mai ai nevoie, în loc să le arunci la gunoi. 

Sau ai putea ajuta un vecin dacă are ceva greu în mână. 

Sau să repecți regulile de circulație, evitând astfel accidente. 

Și multe alte lucruri micuțe, ce adunate, au un impact în viața de zi cu zi a altor oameni. 

De multe ori îmi e greu să mă gândesc la oamenii din jurul meu. Fiindcă mă simt atât de copleșit de problemele pe care le am eu, încât simt că nu mai vreau să ajut pe nimeni. Fiindcă nimeni nu mă ajută pe mine. 

Însă, dacă aș avea atitudinea asta tot timpul, și dacă toți oamenii ar face la fel ca mine, cum ar fi lumea?

Societatea umană s-a dezvoltat la magnitudinea de azi, fiindcă oamenii s-au ajutat unii pe alții și de-a lungul timpului au reușit să lucreze împreună pentru binele comun al tuturor. 

Chiar dacă unii oameni sunt egoiști și avari, noi n-ar trebui să ne raportăm la ceea ce fac ei. Noi ar trebui să ne raportăm doar la acțiunile noastre și la utilitatea lor asupra binelui comun. 

Dacă ți-a plăcut articolul, dă un share.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.