În toamna anului trecut eram la un fel de răscruce. S-au adunat pe parcursul anului o mulțime de chestii în capul meu și simțeam că nu mai fac față la nimic. Din punct de vedere emoțional și mental eram la pământ.
Parcă nimic nu mai funcționa. Și în acel moment de cumpănă, m-am îndreptat spre stoicisim. N-are ce să strice, mi-am zis.
Pentru multă vreme, stoicisimul a fost ceva despre care citeam ocazional și tangențial. Prima oară am auzit de stoicism la Tim Ferris, când a început să promoveze “Tao of Seneca”, o colecție de scrisori scrise de Seneca prietenului său Lucilius. Apoi am dat peste Ryan Holiday și podcastul lui “Daily Stoic”.
În jurul anului 304 î.Hr., un comerciant pe nume Zeno a naufragiat într-o călătorie comercială. A pierdut aproape totul. Făcându-și drumul spre Atena, a fost introdus în filozofie de filosoful cinic Crates și de filosoful megarian Stilpo, care i-au schimbat viața. După cum a glumit mai târziu Zeno, „am făcut o călătorie prosperă când am suferit naufragiul”.
În timp ce adepții săi erau numiți inițial zenonieni, este meritul suprem al umilinței lui Zenon că școala filosofică pe care a fondat-o, spre deosebire de aproape fiecare școală și religie dinainte sau de atunci, nu și-a purtat numele.
Marcus Aurelius, Seneca si Epictet sunt cei mai cunoscuți filozofi stoici, dar de-a lungul timpului, mulți alții au adoptat principiile și valorile stoice. Unii poate chiar fără să practice filozofia stoică în mod conștient.
Din punctul meu de vedere, stoicismul nu e genul de filosofie socratică, unde stai și îți pui întrebări despre lume și coduri morală, e mai mult o filosofie practică. Stoicismul îl trăiești în fiecare zi.
Ce înseamnă să practici stoicismul?
Știați că scrisul în jurnal e un exercițiu stoic? Probabil că nu, deși unii din voi fac asta zilnic. Eu am practica jurnalului de mic și chiar mă uitat recent în Google Drive, acolo unde am trecut online din 2013, că s-au adunat destul de multe rânduri scrise de-a lungul anilor.
Meditațiile lui Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuși, e de fapt jurnalul său. Sunt gânduri și impresii scrise de-a lungul timpului. Atunci când era în campanie, înăbușind vreo revoltă, sau în palatul său, încercând să reziste presiunii ce o avea pe umeri ca împărat al Romei.
Practica stoicismului înseamnă să îți aduci aminte că totul trece. Totul e efemer. Memento mori.
Toate mor, și în fața timpului, toți suntem mici. Ce contează e acum. Nu ieri, nu mâine azi. Și azi mă voi concentra să fac ceea ce știu eu mai bine, cum pot eu mai bine.
La final vreau să vă las cu un citat din Epictet „Nu-ți explica filosofia. Întruchipează-o”. Citatul asta s-ar mai putea traduce și ca puterea exemplului sau a acțiunii
Pentru mine stoicismul e o filosofie îndreptată spre acțiune. Când nu mai știam cum să fac față la nimicurile de zi cu zi, stoicismul mi-a întins o mână. Sau mai bine zis, eu m-am întins după stoicism și el m-a prins. Și așa m-a ajutat să trec peste o perioadă grea și încă mă ajută în fiecare zi.
