Jurnalul unui om lenes este o serie inspirata din viața autorului.
Suflu cu grijă în castronul cu supă. E fierbinte rău, am lăsat apa prea mult la fiert. Mi-am luat supă la plic, îmi era lene să-mi fac o supă normală, deși aveam legume în frigider.
Iau o lingură de zeamă, mai suflu încă o dată și o bag în gură. Are un gust ciudat, metalic, prea sărat și puțin prea iute. Morții mă-sii. Nu pot să mă plâng. Mâncarea e mâncare.
Mă uit la o tâmpenie pe youtube în timp ce mestec tăiețeii elastici de parcă-s făcuți din gumă. Îmi vin în cap filmulețe unde arătau că poți să-ți repari fel de fel de lucruri prin casă cu tăiețeii de supă la plic și lipici. Râd de unul singur, ca prostu.
În timp ce mestec zeama caldă prin gură, mă gândesc la ziua de azi, la ziua de mâine.
Ce naiba fac cu viața mea?. Toată ziua, bună ziua, bună seara. Muncă, muncă și acasă. Mă rog, acasă sunt deja. Acu’ cu pandemia lu’ pește numa acasă stau. Mai ies din casă să mă duc la magazin da’ cam atât. Trist.
Stau pe net toată ziua, mă uit la filme și la alte tâmpenii, stau și citesc glumițe pe net, mă uit la fete pe instagram și dau swipe right pe tinder. Altceva mai bun n-am de făcut. Trist, să-mi bag pula că-i trist. Da’ altceva mai bun ce pot să fac?
Termin de mâncat. Am mâncat repede ca de obicei. Lăs castronul murdar în ciuvetă și mă întorc în fața laptopului. Dau play la alt video.