Memes. Ne plac, le iubim și le vedem peste tot.
Îmi place să mă uit la memes. Alea amuzante, alea care is făcute la mișto și care te fac să râzi. Îmi plac în special meme-urile clasice, rage comics și danks memes. Ce pot să spun, sunt un connoisseur în artele moderne alte internetului.
Însă în ziua de azi, mi se pare că se abuzează de memes. Au devenit un tool de marketing, de panaramă, de (să îndrăznesc oare)… de propagandă.
Mi se pare că orice, dar absolut orice, începe să devină memă, încât orice subiect, oricât de serios, devine inevitabil, o bagatelă. Devine banal.
Vezi un accident … faci o memă.
Protest … memă.
Stai pe budă … memă.
Război … memă.
O memă, un fenomen pe internet (cum am găsit pe wikipedia). Idei propagate ușor pe internet sub formă de videoclip, imagine, site, hashtag, sau doar un cuvânt sau o frază.
Memeuri. E plin internetul de ele. Și le-ați văzut și voi cu siguranță. Fiind într-un format ușor de digerat, în epoca share-like-subscribe, se răspândesc mai ceva ca molima. Și aceste idei, de multe ori ironice și sarcastice, mi se pare că bagatelizează orice subiect. Îl transformă în senzațional, în glumă, ca mai apoi să devină normal.
Și sunt sigur că ați dat și voi share la una sau doua. Am dat și eu. Nu’s nici eu nevinovat.
Dar atunci când orice subiect devine o glumă, nu mai poți să discuți serios despre nimic. Iar argumentul “hai măi că glumim și noi” și noi nu mi se pare valid. Dacă voiam glume, plăteam bilet la un show de stand-up.
Viața pare-se că a devenit o glumă, iar memes a devenit modul în care ele se transmit. Și sincer sa fiu, asta mă cam zgârie rău pe creier.