Am descoperit stoicismul prin intermediul cărților de dezvoltare ce mi-au trecut prin mână de-a lungul timpului. Fiindcă, precum doctrina creștină, unii au adaptat stoicismul la un discurs motivațional și transformațional.
Dar stoicisimul este mai mult de atât; mult mai mult decât niște reguli de viață și citate aruncate de niște omuleți pe net.
În noiembrie, am descoperit un podcast despre stoicism ce prezintă stoicismul antic în toată frumusețea lui. Nu doar Seneca și Marcus Aurelius, dar și Epictect și Zeno. Și acolo am aflat despre latura religioasă a stoicismului și multe alte principii ce au fost scoate din stoicismul modern.
Dar nu despre asta podcast vreau eu să scriu azi. Ci despre o afirmație la care meditez de ceva vreme: “Tu esti responsabil doar de acțiunile tale, nu și de rezultatele lor, fiindcă nu poți să controlezi rezultatul“. Asta e un pic în discordanță cu o afirmație celebră și mega repetată din cărțile de dezvoltare personală “Gândurile duc la acțiune și acțiunea ne aduce rezultate“.
Am crezut mult timp în asta. Că acțiunea aduce rezultate. Și am fost dezamăgit și frustrat. Că acțiunile mele nu aduceau rezultele pe care le voiam. Așa mi-am dat seama că stoicii au dreptate. Noi nu controlăm rezultatele acțiunilor noastre. Rezultatul se poate întâmpla cum sperăm noi, sau nu. Și trebuie să fii pregătit să accepți asta. Atunci când acționezi asupra a ceva, chiar și asupra ta, e posibil ca rezultatul să nu fie fix ăla care l-ai vrut.
Un exemplu bun este dieta și slăbitul. Facem acțiunea de a ține o dietă, dar corpul nostru nu se comportă cum am vrea noi. Nu slăbește destul de repede sau poate nu slăbește deloc. Asta nu înseamnă că acțiunea ta n-a avut valoare, ci doar n-a avut rezultatul scontat. Sau atunci când faci o investiție, ea poate să reușească sau poate nu.
Chiar și acest articol. E posibil ca ție, cititorul, să nu-ți placă ce am scris. Deși eu am depus efortul de a scrie. M-am gândit vreo două zile la ceea ce vreau să scriu. Am făcut o cană de ceai, am pus o muzică bună pe spotify și m-am așezat la birou să scriu. Și când am terminat, i-am dat publish pe net și a ajuns la tine. Am făcut toate acțiunile. Și rezultatul poate fi că ție îți place sau poate că nu. Eu n-am cum să controlez asta.
E posibil să n-am dreptate. Și tot ce am scris astăzi să fie o prostie. Încă studiez stoicisimul și încă meditez asupra unor concepte destul de profunde lăsate de oameni născuți acum câteva mii de ani. Dar chiar și așa, cred că am început să descoper o fărâmă din esența a ceea ce voiau ei să zică. Și asta zic eu că nu e timp pierdut.
PS: Îți place ce-am scris sau nu?