Diferența dintre o garsonieră și un apartament cu 2 camere

În martie îmi luam concediu o săptămână. Am vrut să lucrez de acasă în vinerea de dinainte de concediu, așa ca mi-am luat laptopul și ce mai aveam nevoie la mine. N-am mai ajuns înapoi la birou nici în ziua de azi. La început de aprilie, compania la care lucrez a introdus work from home în toate birourile și încă nu știm când vom reveni la birou (ca mai toată lumea ce lucrează într-o corporație). 

M-am adaptat greu la Dezavantajele lucratului de acasă. Mereu mi-a plăcut să am o separare între spațiul de muncă și spațiul de relaxare. Însă e greu să faci asta într-o garsonieră de 24 metri pătrați (cu tot cu baie și bucătărie). Acesta a fost și motivul principal pentru care am vrut să mă mut într-un apartament mai mare.

Imediat cum s-a ridicat carantina și am reușit să ies afară din casă fără să mai semnez vreo foaie am început să caut un nou bârlog. Mi-a luat cam o lună, o lună și-un pic, până am găsit ceva care să se încadreze în limitele mele bugetare. 

De prin 2016, de când m-am mutat la garsonieră, n-am mai avut tangență cu piața imobiliară din Iași. Băi frățică, am dat peste niște chirii, de te doare mintea, pentru niște apartamente vai de capu lor. 

Nah acu’ nu zic că apartamentul meu e mega lux și că eu nu dau o grămadă de bani pe el. Dar unele “oferte” erau (și încă sunt), de-a dreptul nesimțite. 

Am vrut să mă mut că nu mai rezistam în 4 pereți. Cele 3-4 luni cât le-am petrecut mai mult în casă, decât pe afară mă termina psihic. Ce-i drept, aveam de gând să mă mut de acolo de ceva timp. După patru ani în același lor, începusem să mă satur (mai ales că nu era al meu). Carantina și covidul au fost elementele ce m-au făcut să mă hotărăsc să fac pasul. 

Financiar, mi-au crescut cheltuielile cu chiria cu aproximativ 65% (de la 170€ la 280€), dar confortul meu psihic nu se poate măsura. A fost o decizie gândită și calculată. Și mă bucur că am luat-o. 

Acum am mai mult spațiu de manevrare prin casă. Am separarea dintre muncă și relaxare pe care am vrut-o atâta timp. Nu mai trebuie să dorm în aceeași cameră în care am scos fum pe creier timp de 8-9 ore. Pot acum să mă duc din sufragerie în dormitor și să uit de muncă pentru 5 minute dacă vreau. La garsonieră nu putea face asta. Laptopul era acolo, îl vedeam oriunde m-aș fi dus. 

Spațiul este sacru. Zicala “omul face locul, nu locul îl face pe om” e pe jumătate adevărată. Eu cred că atât omul, cât și locul se influențează unul pe altul. Și cine pe cine face e o poveste pentru altă dată.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă un share.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.