De ce scriu?
La 7 șapte ani am primit cadou de Crăciun o carte de povești, Povești nemuritoare de Petre Ispirescu. Nu știam să citesc, la școală abia făceam alfabetul, așa că a căzut pe mama și bunica să-mi aline curiozitatea, citindu-mi poveștile din carte.
Asta doar m-a ambiționat să învăț să citesc mai repede. Nu a trecut mult timp până am început să citesc singur și am început să devorez fiecare carte ce îmi pica în mână.
Mi-a plăcut să intru în lumea poveștilor, să devin un personaj ce trăiește în acele lumi fantastice, să fiu eu eroul care salvează prințesa de zmei sau neînfricat să confrunt armate întregi. Îmi plăcea să mă joc de-a cei trei muschetari, mă prefăceam apaș ce citea norii și urmele din iarbă, m-am transformat în Cireșar căutând legende ascunse din împrejurimile statului.
(more…)