Straini in autobuz

pixabay.com

Happy Valentine’s day, people.

Sincer să fiu, văzută din perspectiva unui burlac, această sărbătoare mi se pare absolut cringe și absolut degeaba. Poate dacă aș avea cu cine să o împart, poate atunci ar fi altfel. Dar până atunci, voi încerca să evit cu desăvârșire orice dulcegăreală prezentă.

Cu toate astea, era o vreme când scriam poezii. Am scris și o carte chiar, de poezii de dragoste. Eram mai tânăr și mai inspirat. Pentru toți îndrăgostiții de azi, enjoy.

PS: e în engleză. Sper că o să înțelegeți. Sau dacă nu, aveți google translate.

I’ve stayed in cold for far too long,
Where’s the bus? The wind got strong,
And here it, after I froze,
The bus appears to save my nose.
I enter fast, I push around,
I just want to punch my card,
And find a safe place to stay,
To not get dragged away.
From my place, I look around,
And an angelic face makes me stunned,
Blue eyes, red lips, red cheeks from cold,
Just like a rose about to unfold.
She was shriveling on her seat,
Moving her head on a strange beat,
I look at her. Our eyes meet,
A moment that I wished to be infinite.
She smiles, more dazzling than before,
I feel my heart melting on the floor.
I make scenarios in my head,
I feel our destinies are woven from the same thread,
I want to know her, to know her name,
Without her, I think I’ll never be the same…
I make the courage, I push my way around
Moving slowly through the crowd
But when I reach her seat to ask about…
It was too late, she was already out.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă un share.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.