Romgleza, moft sau necesitate?

Era o vreme când mă uitam ciudat la oamenii care amestecau româna cu engleza, sau vorbeau mai mult în engleză decât în română.

Uite cum se prostesc, ce naiba, nu pot să vorbească în română?

Nu puteam să înțeleg conceptul de exprima în altă limbă, când poți la fel de bine să folosești la fel de bine limba română. Mi se părea că cei care vorbesc așa doar vor să pară interesanți. Că știu ei să vorbească o limbă străină.

Și am gândit în acest mod până când m-am angajat și eu într-o multinațională. Și am fost nevoit să citesc tot mai mult în engleză, să vorbesc zilnic în engleză și să folosesc fel de fel de terminologii englezești.

Dintr-o dată, vocabularul meu a devenit de la aproape pur românesc, la 50% română, 50% engleză. Cu cât te obișnuiești mai mult să folosești anumite cuvinte, cu atât îți este mai greu să găsești echivalentul lor în altă limbă.

Situația s-a accentuat la mine, atunci când am început să scriu mici povestioare în engleză. Fiindcă trebuia să concep întreg articolul în engleză, mai tot timpul chiar și gândeam în engleză. Da, efectiv gândurile mele interioare le aveam în engleză, nu în română.

Pare ciudat, nu-i așa?

Făcând localizare, am învățat că limba, atât scrisă cât și cea vorbită, este fluidă. Contextul, perioada de timp și locația pot să definească foarte mult cum un text este perceput sau vorbit.

Trăim într-o epocă dominată de cultura americană. Toată tehnologia din jurul nostru este se bazează pe terminologii în engleză.

Nu avem televizor deștept, dar avem Smart TV.

Trimitem mailuri, nu scrisori electronice.

Primim feedback, facem coaching și traininguri, ne folosim de fuck și shit, OMG și LOL.

Un video are views. Pe facebook primim like-uri, share-urim articole.

Toate astea au devenit parte a vocabularului nostru. La fel cum 100 de ani foloseam franceza, la fel cum acum și mai mulți ani vorbeam turca, greacă și latină. Peste 100 de ani probabil se va vorbi chineză sau cine știe ce va fi în trend.

Limba este schimbătoare. Se adaptează la vreme. Nu există reguli rigide din care nu putem ieși. Dacă ar fi fost așa, încă am fi vorbit limba dacică și nu cea română.

Încerc acum să nu mai judec când văd că cineva nu găsește cuvântul în română. Fiindcă mi se întâmplă de multe ori să pățesc și eu la fel. Îmi este mult mai ușor să mă exprim uneori în engleză, decât în română. Mi se pare mai la îndemână.

De aceea m-am și apucat să scriu în română pe blog. Aveam de gând la un moment dat să scriu doar în engleză. Dar mi-am dat seama că așa, mi-aș fi afectat româna și mai mult. Măcar prin blog să îmi exersez gânditul în română, dacă restul timpului îl petrec gândind în engleză.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă un share.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.