Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit

Când eram mic am crescut lângă cimitir. Era la vreo 200 de metri de casă. Aveam ultima fântână înainte de cimitir și fiecare înmormântare se oprea cu podurile lângă poarta noastră. 

Bătrâni cărora le venise timpul, tineri duși prea devreme, oameni care și-au luat viața, oameni pierduți în băutură, oameni loviți de tren. Am văzut de toate. Mai ales vara când eram toată ziua acasă. 

Fiecare înmormântare însemna colivă gratis, așa că de cele mai multe ori mă bucuram să văd înmormântările. Primeam colaci și colivă. Eram mic și prost. 

(more…)

Continue Reading Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit