Blog

De vreo 4 ani mă trezesc cu noaptea-n cap. În diverse momente mi-am setat alarma la 4:30, 4:00 și chiar pentru o perioadă la 3:45.

Fiindcă n-am nici un control asupra nivelului de muncă pe care îl am în timpul săptămânii, oboseala și-a spus cuvântul încetul cu încetul și am ajuns să realizez că ora 5 este ora cea mai potrivită de trezit pentru mine în momentul de față. 

Deși sunt obișnuit să mă trezesc așa devreme (o fac de 4 ani până la urmă), mă trezesc de foarte multe ori cu multă, multă greutate. Oricând se întâmpla asta, dădeam vina pe stresul și nivelul de activitate de la muncă. Realitatea e că și eu am avut o parte din vină mai de fiecare dată.

Vina mea era că îmi petreceam ultimele minute de dinainte de somn uitându-mă în ecranul telefonului. Ecranul generând lumină albastră, determina ca creierul meu prost să nu mai genereze melatonină și somnul venea foarte, foarte greu. 

După o perioadă în care ajunsesem mai ceva ca o varză murată, uitată vara pe masă, mi-am dat seama că trebuie să fac o schimbare în ritualul meu de somn. 

Am început să citesc. 

Am foarte (foarte) multe cărți necitite. Și mă plâng că nu am timp să le citesc. Așa că am hotărât să citesc înainte de somn. Asta m-a ajutat să adorm mai ușor, însă acum aveam o altă problemă.

Butonul de snooze. 

Mie îmi place să ascult podcasturi. Și de multi ori, îmi plăcea să mă duc la somn ascultând podcasturile preferate. Asta nu e o problemă în sine, dacă n-aș fi ținut telefonul lângă pernă, astfel încât dimineața doar să întind mâna după el să dau snooze la alarmă. 

Cine a inventat snooze-ul e diabolic. Fiindcă nu te ajută cu nimic în realitate. Cele 5-10 minute de somn în plus, îți strică ziua, te obosesc mai tare. Ba mai mult, șocurile constante pe care le creezi inimii pot să îți aducă probleme pe termen lung. 

Strategia “în capătul camerei”

Mi-am dat și eu seama că snooze-ul nu-mi era deloc benefic. Așa că prima încercare a fost să nu mai țin telefonul lângă mine. L-am pus în capătul celălat al camerei, astfel încât să fiu nevoit să mă ridic din pat ca să închid alarma. 

Deși strategia asta a funcționat, tot nu era o variantă foarte eficientă. Fiindcă patul e doar la un pas distanță. De multe ori, luam telefonul în mână, dădeam snooze și mă întorceam înapoi în pat, “bucurându-mă” de încă 5-10 minute de somn. 

Telefonul are interzis în dormitor

Tocmai când căutam o nouă strategie de a-mi crește calitatea somnului, am dat peste un episod din Zero Plus, podcastul lui Andrei Roșca. Episodul se numește, Funcția Snooze + ce au în comun 95% din oamenii de success (îl găsiți aici). Deși știam că snooze e nasol, în episodul asta am aflat că e de fapt diabolic. După ce am ascultat podcastul, am luat decizia să scot din dormitor telefonul cu totul.

Au trecut vreo 2-3 săptămâni de atunci. Calitatea somnului meu a crescut considerabil. Pe aplicația de la Mi Band, îmi apare că dorm constant cam 7 ore jumate pe noapte. Cu o oră, o oră și ceva de deep sleep. 

Am reușit să-mi îmbunătățesc calitatea somnului făcând schimbări mici și testând ce funcționează și ce nu. Nu poți să te aștepți ca dintr-o dată să ai răspunsul la orice problemă. Și trebuie să vezi ce funcționează pentru tine. 

Dacă ai un somn de calitate, parcă și zilele sunt puțin mai senine. Chiar dacă e înnorat afară.